Primul organism creat artificial va fi o bacterie, care va dovedi că revoluţionara tehnologie funcţionează.
Cele mai multe persoane dorm în medie opt ore pe noapte, dar sunt şi unii oameni care, fără a consuma cafea sau alte substanţe excitante, cu doar şase sau patru ore de somn pe noapte se trezesc odihniţi. Conform recentelor descoperiri ale oamenilor de ştiinţă californieni, aceştia din urmă ar prezenta o mutaţie a genei DEC2, care intervine în ritmul circadian, reglând divizia celulară care este responsabilă de oxigenarea organismului în timpul somnului.
Echipa de neurologi de la Universitatea California din San Francisco, condusă de profesorul Ying Hui-fu, a studiat fenomenul odihnei nocturne pe un eşantion format din 60 de familii americane care au probleme cu somnul şi care au acceptat să doneze o probă de sânge. Gena mutantă a fost identificată la o mamă şi fiica ei care nu au nevoie decât de şase ore de somn pe noapte pentru a se odihni. Această mutaţie însă nu a fost identificată şi la ceilalţi cinci membrii ai familiei, care, ca majoritatea populaţiei, dorm în medie opt ore pe noapte.
Mutaţia descoperită de Ying Hui-fu şi echipa sa de cercetători este extrem de rară, ea nefiind găsită în ADN-ul a mai mult de 250 de persoane care au fost analizate cu această ocazie. Pentru a proba descoperirea făcută, cercetătorii au injectat gena mutantă unor şoareci care, în timp, şi-au redus orele de somn.
În 2001 şi 2005, oamenii de ştiinţă californieni s-au făcut cunoscuţi prin descoperirea unei alte mutaţii, a genei Per2, care intervine în ciclul somnului determinând sindromul de somn avansat. Persoanele care suferă de această maladie se odihnesc în medie opt ore pe noapte, ca majoritatea oamenilor, dar perioada lor de somn este decalată în timp. De exemplu ei se culcă la ora 18.00 şi se trezesc la 3.00 dimineaţa.
Cercetătorii cred că plantele emit o substanţă volatilă care le avertizează de prezenţa dăunătorilor. Savanţii nu au reuşit să înţeleagă mecanismul de apărare, dar experimentele arată că el există.
Mai mult, dacă sunt plantate una lângă cealaltă, plantele nu vor intra în competiţie pentru hrană. În schimb, dacă punem unul lângă altul două soiuri diferite, rădăcinile lor vor intra în competiţie pe viaţă şi pe moarte care să absoarbă cea mai mare cantitate de substanţe nutritive.
Cu o înălţime de doar un metru şi o greutate de doar 30 de kilograme, "Hobbiţii" au trăit pe insula indoneziană Flores până în urmă cu aproximativ 8000 de ani, afirmă cercetătorii.
Echipa care a descoperit micile rămăşiţe în peştera Liang Bua de pe insula Flores susţine că populaţia de "Hobbiţi" aparţinea speciei Homo floresiensis, catalogată în afara grupului Homo sapiens. Aceeaşi echipă afirmă că "Hobbiţii" sunt descendenţii unei specii umane preistorice - posibil Homo erectus - ai cărei indivizi au ajuns pe insula din sud-estul Asiei cu mai mult de un milion de ani în urmă.
De-a lungul anilor, spun oamenii de ştiinţă, corpurile "Hobbiţilor" s-au micşorat din cauza unui proces de selecţie naturală denumit de către cercetători "island dwarfing" (sistarea procesului de creştere din cauza existenţei într-un mediu insular). Cu toate acestea, unii cercetători afirmă că "island dwarfing" nu justifică dimensiunile mici ale creierului indivizilor acestei specii - 400 cm cubi (1/3 din dimensiunea actuală a creierului uman). În ciuda dimensiunilor reduse ale creierului, "Hobbiţii" erau capabili să producă unelte complexe din piatră.
"Craniul H. floresiensis este posibil să fie craniul Homo erectus, dar ale cărui dimensiuni s-au redus ca urmare a existenţei într-un mediu insular", afirma Dr. Weston, unul dintre paleontologii muzeului. "Analiza fosilelor de hipopotami pigmei din Madagascar, al căror creier este incredibil de mic în comparaţie cu dimensiunile corpului, sugerează că şi în cazul lui H. floresiensis situaţia este similară, şi că ar putea fi rezultatul izolării pe insulă."